Căutare

Din adâncul inimii

Life is not about the destination, it's about the journey !

Vreau, pot si reusesc !

E important sa stim ce avem si unde vrem sa ajungem, sa stim cine suntem acum si cine vrem sa fim. In ultimii 2-3 ani din viata mea parca totul in jurul meu a inceput sa imi insufle aceasta ideie „decide ceea ce vrei tu cu adevarat” , am decis in primul rand sa dau importanta acestei idei iar mai apoi sa incep sa determin ceea ce imi doresc eu cu adevarat sa am , sa devin, sa obtin. Cu familia si prietenii sugerandu-mi acelasi lucru in diferite moduri, cu cartile recomandate pe aceeasi tema, am inceput sa actionez in acest sens. In nenumarate dimineti m-am trezit cu gandul la ceea ce imi doresc in viata mea, si desi de obicei pe parcursul zilei imi pierdeam din entuziasm ( fie ca se intampla sa mi se puna piedici, fie din diverse motive precum: vremea, prea multe de facut intr-o zi sau cine stie mai ce) a doua zi o luam de la capat.

Repetand acest „ritual” pentru o perioada destul de lunga de timp a devenit un obicei, e ca si cum sunt programata asemeni unei alarme sa ma concentrez pe aceasta intrebare „ce imi doresc eu cu adevarat?”. Astfel, din propria experienta pot sa afirm ca da rezultate, viata mea e diferita. In general, din persoana atat de indecisa care eram, am ajuns ca in ultimul timp sa stiu ce vreau, sa iau decizii strict pe baza a ceea ce imi doresc in viata mea acum si in viitor – intr-un cuvant am ajuns sa am incredere in mine insami si in ceea ce pot sa fac. Aproximativ tot ceea ce fac pe parcursul unei zile reprezinta o caramida adaugata la fundatia pe care imi cladesc viitorul asa cum eu imi doresc. Evident, a trebuit sa ma obijnuiesc sa imi asum riscul pentru fiecare decizie luata astfel, insa cu toate acestea libertatea si satisfactia resimtita in urma reuzltatelor imi da o stare de bine care nu are termen de comparatie.

freiheit-hintergrundbilder-frei-fotos

Pentru unii din cei care vor citi acest articol subiectul va fi banal, insa stiu sigur ca vor fi si persoane care se regasesc in aceste randuri. Pentru mine personal, acest aspect reprezinta un nou obstacol depasit in calatoria numita „viata” si inainte sa adorm ma simt satisfacuta pentru faptul ca am reusit sa ajung sa iau decizii importante de una singura, decizii care ma duc acolo unde am decis ca vreau sa ajung, care ma fac sa devin ceea ce vreau sa devin, si uneori chiar ma ajuta sa descopar mai clar, mai precis tinta pe care vreau sa o ating.

Cea mai importanta parte e sa constientizezi ca daca VREI chiar POTI si vei REUSI! Eu am vrut, am vrut sa devin mai puternica, mai increztoare in fortele proprii, am putut pentru ca toate gandurile si faptele mele se concentrau pe aceste aspecte din viata mea si am reusit sa devin o persoana mai puternica pentru ca nu m-am dat batuta.

Suntem liberi sa credem in absolut orice vrem noi sa credem, nu avem limite cand vine vorba de a visa, suntem liberi sa decidem asupra cursului vietii noastre si sa contribuim la „soarta” pe care o avem astfel incat sa stapanim ceea ce avem in interiorul nostru – in suflet, in minte si in inima. Insa e nevoie de lupta, de munca depusa pentru a ne putea bucura de aceasta libertate si pentru a o merita.

Sfatul meu pentru mine, dar si pentru cei din jurul meu, este sa nu lasam ca altii sa ia deciziile care determina unde vom ajunge si cine vom deveni pentru ca in caz contrar meritele la finalul aventurii se vor acorda lor, iar acum stiu cat de bine e sa simt ca e rezultatul muncii mele (in cea mai mare proportie) tot ceea ce am realizat si ca doar din propriile esecuri am reusit sa invat lectiile cele mai importante!!!

 

Reclame

Eu, viata, la 180 de grade

Da, in articolul precedent vorbeam despre faptul ca urma sa se incheie cea mai speciala etapa a vietii mele (de pana acum). Eh, aceea s-a incheiat deja de mai bine de doua luni. Cum ma simt? Nu gasesc cuvintele, insa va voi povesti pe scurt.
A fost prima oara cand viata mea a luat o intorsatura de nici mai putin, nici mai mult de 180 de grade.
Si nu degeaba se spune ca primul pas e greu, intr-adevar asa si e. Momentul in care am realizat ca a avut loc un ultim sarut, o ultima imbratisare, ultima atingere si ultima clipa vazandu-i chipul atat de aproape de mine, a fost de departe momentul cel mai dureros. Acea ultima noapte de care ma rugam sa nu se mai incheie vreodata, acea dimineata in care vrand-nevrand ne-am strans de mana cu lacrimi in ochi si am pornit in cea mai grea drumetie a noastra.
Acolo, in aeroportul atat de plin de emotie, singura, nevoita sa iau avionul ce avea sa ma duca departe de sufletul meu pereche, departe de locul ce mi-a devenit casa. M-am simtit neputincioasa, dezamagita ca nu am de ales. In secunda in care i-am intors spatele si m-am indreaptat spre securitate mi-au trecut prin minte si prin suflet toate amintirile noastre impreuna, atat de frumoase, unice, toate locurile pe care le-am vazut de mana cu el si toate serile in care i-am adormit in brate, toate, totul , atunci, in acea secunda.
Am decolat, insa am fost absenta pe tot parcursul calatoriei spre Romania, am zarit printre lacrimi oamenii din jurul meu, am fost asemenea unui robot ce isi face miscarile fara a fi constient de ele, ma simteam pierduta si franta. Cu siguranta a fost unul din acele momente pe care nu le voi uita vreodata, si de care pe cat de dureros a fost in momentul trairii, pe atat de bucuroasa mi-l voi aminti mereu mereu! Si am ajuns in tara, unde din nou m-au napadit lacrimile, atunci am realizat cu adevarat cat sunt de departe de locul in care imi lasasem sufletul. Dorul de el nu poate fi descris in cuvinte. Dar acum stiu, ca distanta inseamna nimic atunci cand ti-ai gasit perechea, merita efortul, pentru ca dragostea creste in intensitate cu fiecare zi ce trece.
Teama mea cea mai mare era ca timpul va trece mult prea incet fara el, ca totul va fi trist si dureros, insa adevarul e ca cele doua luni au trecut atat de repede: am un loc de munca, m-am mutat din nou ( a nu stiu cata oara ), aproape ca am terminat si cu restantele cauzate in cea mai mare parte de un sistem foarte prost gandit, de o mentalitate cu mult ramasa in urma si de dezinteresul care domina in tarisoara noastra.
Dupa toate aceste intamplari ce s-au derulat intr-un ritm atat de alert, azi am inceput sa ma simt pentru prima oara relaxata, implinita de realizarile pe toate planurile posibile, mandra ca am reusit si ca nu m-am dat batuta, recunoscatoare tuturor persoanelor care m-au sustinut si mi-au dat curajul si increderea de a pasi inainte cu capul sus.
Si astfel pot sa spun ca viata merita traita chiar si atunci cand se intoarce la 180 de grade, cand se indreapta spre opusul a ceea ce noi ne dorim. Merita sa luptam, pentru ca doar asa avem sanse sa ne atingem scopurile! Am trait in doua luni cat as fi trait in mod normal pe parcursul unui an, dar a meritat efortul pentru ca acum ma simt asemeni unui alpinist cucerind culmile muntelui, iar senzatia nu se compara cu nimic: satisfactie, libertate si increderea in sine care e atat de pretioasa!
Noul meu scop: sa-mi intorc din nou viata la 180 de grade, de aceasta data in directia in care indica inima! Astfel, tot ceea ce fac si gandesc contribuie la atingere lui, si stiu ca, cu fiecare zi ce trece e un pas mai putin pana la destinatie!

Sfarsitul nu face decat sa anunte un nou inceput

Cum bine stim, totul are un sfarsit. E si bine, e si rau, depinde de situatie, dar mai ales depinde de modul in care privim noi lucrurile.

new-beginning-new-beginning-picture-quote

Viata si intamplarile prin care am avut norocul sa trec mi-au demonstrat in repetate randuri faptul ca in cele mai multe cazuri un sfarsit anunta un nou inceput – asta pentru ca norocoasa de mine a avut intotdeauna pe cineva alaturi care sa imi spuna sa nu pierd timpul dandu-ma batuta, ci mai degraba sa ma pregatesc pentru ceea ce ma asteapta.

Azi, cred cu adevarat ca absolut fiecare sfarsit de etapa a vietii noastre, fiecare sfarsit de experienta aduce cu el un nou inceput, o noua provocare. Nu pot sa spun ca aceasta gandire imi alunga teama de ceea ce e nou, in continuare ma fac cat un purice de mica in momentul in care habar nu am ce ma asteapta sau care e pasul urmator. Dar totul se aseaza de la sine, de fiecare data, atata timp cat esti pregatit sa accepti simpla provocare de a pasi mai departe. Nu ai cum sa te pregatesti pentru ceea ce nu cunosti, nu ai cum sa te pregatesti pentru experiente ale caror rol pentru tine ca persoana, pentru gandirea  si  atitudinea ta nu il cunosti. Tot ceea ce poti sa faci e sa dai tot ce e mai bun din tine (nu pentru lume, ci pur si simplu pentru tine), sa ai incredere ca tot ceea ce (ti) se intampla e intr-un fel sau altul spre binele tau. 

 Nu imi mai este frica de esec, pentru ca incep sa realizez ca viata are alt sens decat bani, faima, bogatie si parerea celorlati despre cine esti si cum iti traiesti viata. Viata pentru mine reprezinta familie, incredere, dragoste, provocari, clipe extrem de fericite din motive banale, clipe triste in care te convingi ca trebuie sa lupti indiferent de sansele pe care le ai devenind astfel tot mai puternic, sa te aventurezi in situatii noi, sa razi si sa plangi cand simti nevoia, sa admiri stelele sau ploaia, sa iti pui mereu intrebari la care nici macar nu trebuie sa primesti raspunsuri pentru ca esti capabil sa le gasesti si singur, motivatie, amintiri si vise despre viitorul pe care ti-l doresti, planuri de viitor pe care sa fii intelept sa le modifici in functie de cum te maturizezi si incepi sa iti schimbi modul de a gandi. Viata inseamna sa traiesti, fara sa te gandesti ca intr-o zi va lua si ea sfarsit. Viata inseamna ziua de azi si amintirile despre zilele care au trecut, pentru ca ziua de maine e necunoscutul, e noul inceput al sfarsitului de azi, e noua provocare in care ai o  noua sansa sa faci ceea ce iti place, sa te dezvolti, sa iei decizii, sa iti asumi riscuri si sa te convingi ca nu ai nimic de pierdut daca iti invingi temerile.

Nu intamplator am inceput articolul spunand ca totul are un sfarsit – in curand experienta de student Erasmus se sfarseste. Pentru mine e o experienta unica, o experienta care a meritat tot efortul, o experienta care mi-a schimat viata din multe puncte d evedere, o experienta care m-a ajutat sa ma descopar pe mine insami, sa studiez in limbi noi si in special sa studiezi in stiluri diferite de cele cu care eram obisnuita, sa cunosc studenti educati intr-un stil diferit, sa cunosc o noua cultura si obiceiurile ei, sa imi inving multe din temerile pe care le am si nu in ultimul rand mi-a facut viata mai frumoasa aducandu-mi in cale o persoana atat de speciala pe care sunt sigura ca mi-a fost dat sa o intalnesc cu mult timp inainte ca eu sa ma fi gandit macar sa aplic pentru o bursa Erasmus si pentru a carei prezenta in viata mea voi fi vesnic recunoscatoare. Dar cum spuneam, cred cu adevarat in facptul ca acest sfarsit de experienta e doar un nou inceput, o noua provocare pe care sunt pregatita sa o accept, sa o traiesc din plin si sa dau tot ce e mai bun din mine pentru a ajunge exact acolo unde mi-am propus sa ajung.

Bucuria ca am trait atatea momente unice prin aceasta experienta e cu mult mai mare decat tristetea ca va lua sfarsit, am decis sa ma gandesc doar la partea plina a paharului: am prins aripi ca sa zbor mai departe cu incredre si radacini la care sa ma intorc (dupa cum zice faimosul filozof Dalai Lama) caci, intotdeauna, diferenta in tot ceea ce ne inconjoara e facuta de modul in care privim lucrurile.

 

 

Sa lasam interiorul sa isi spuna povestea de seara

DSCF1637

         Uneori mi se intampla sa stau pe ganduri mult de tot, dar in acele momente daca as fi intrebata la ce ma gandesc as spune „aaa, nimic”. Asa a luat nastere acest articol , stand pe ganduri – fara a ma gandi la nimic !

            Ceea ce a facut ca ziua de azi sa fie mai frumoasa este faptul ca nepotica mea imi vorbise la telefon – mi-e un dor nebun de ea si mi-e putin ciuda ca nu o vad cum creste, dar vorba romanului ” nu poti fi cu toate”. Asa e , nu putem fi cu toate. Asta e sa zicem „partea goala a paharului”, la care de altfel nici nu vreau sa ma gandesc prea mult. E mai sanatos sa privim partea plina, care acum e plina cu varf!

            Sunt constienta ca pentru a succede in viata trebuie sa privim viitorul, sa ne plasam telurile cat mai sus iar mai apoi sa luptam pentru ele. Dar, in situatia de fata …as prefera sa ma uit doar la viitorul apropiat – in traducere libera as cam opri timpul in loc ; as vrea sa raman pentru o perioada mai lunga tot la varsta de 20 de ani, plina de viata, temuta, visatore , naiva si cu picioarele pe pamant in acelasi timp, cu impresia ca totul e posibil in lume atat timp cat iti doresti cu adevarat – asta pe de o parte pentru ca imi place atat de mult ce mi se intampla acum iar pe de alta parte de teama a ceea ce va urma . Ma doare putin de fiecare data cand ma izbesc de realitate, dar am decis ca deocamdata nu imi las aripile sa se franga , si indeferent ca pot sau nu sa opresc timpul in loc am sa infrunt si usorul si greul ce mi-l aduce viitorul – asa e firesc. Fie ce o fi – sper sa pot sa pastrez acest zambet pe buze cat de mult posibil.

             Cu cateva zile in urma o persoana foarte draga ma intrebase de cel mai mare vis al meu in viata – am ramas socata : nu imi venea nimic in gand…nici macar un vis mic. Oare sa imi fi atins deja cel mai mare vis al vietii mele?!- NU! Nici pe departe. Si totusi…de ce nu imi venea nimic in minte ? – Raspunsul pe care l-am gasit ulterior…cred ca ma aflu intr-o perioada a vietii in care sunt atat de prinsa incat uit sa privesc inspre telurile atat de bine definite altadata. Si sunt multumita de acest raspuns, pentru moment doar , pentru ca intre timp am inceput sa ma gandesc serios la „cel mai mare vis al meu” si nu ma opresc pana nu il gasesc. Cred ca e firesc ca visele/telurile noastre sa se schimbe odata cu trecerea timpului , nu ?

            De obicei cand incepeam sa scriu ma axam pe un subiect anume, azi doar mi-am insirat gandurile exact asa cum au venit , rand pe rand Iar pe fundal m-a insotit melodia postata la sfarsitul articolului…Noapte buna !

Just let the things happen !

Sunt departe de casa de mai bine de o luna si e uimitor cum noi oamenii ne adaptam pur si simplu situatiilor noi ce ni se ivesc in cale. Credeam ca dorul de casa, de omenii dragi si de locurile cu care eram atat de obisnuita ma vor tine trista mult timp dar – surpriza- nu e deloc asa. Am ajuns aici , am respirat adanc si am facut pactul cu locul in care am ajuns : eu voi trai fiecare clipa la maxim iar el imi va tine loc de casa! Am mai spus-o si am sa o mai spun inca o data : mai intai gasim omanii care ne fac sa ne simtim acasa si abia mai apoi casa in sine. Inca din prima clipa am simtit o conexiune cu noul loc in care ma aflu, si sunt sigura ca oricand va fi vorba sa ma itorc aici inima imi va tresari fericita ca poate retrai acest sentiment  ( dar deocamdata nici nu vreau sa ma gandesc la momentul in care plec , mai am timp la dispozitie sa visez cu ochii deschisi).

Fluturasi in stomac ?! DA! Cum sa ii opresc cand mi-e atat de drag sa ii simt ? Nu , n-am sa ii opresc , am sa las lucrurile sa se intample pur si simplu. Uneori faptul ca gandim prea mult lucrurile distruge cea mai frumoasa parte a fiecarei experiente , asa ca de data asta doar traiesc tot ce mi se ofera. Fericirea pe care o simt , increderea in sine care e pe cale sa fie la nivelul normal , curajul de a infrunta ceea ce e nou , zambetul pe care il am mereu pe buze , toate acestea merita sa imi asum riscul de a ma lasa purtata de val. I sa lasam lucrurile sa se intample de la sine , fara sa le complicam si fara sa incercam sa schimbam ceva. Just enjoy !

Sa zambesti, sa iubesti si sa traiesti !

Nimeni nu te anunta dinainte ce se va intampla ziua urmatoare, de aceea cred ca trebuie sa traim ziua de astazi in asa fel incat sa fim impacati cu noi insine ca am depus tot efortul ca ziua de maine sa fie cel putin la fel de buna ca cea de azi sau chiar mai frumoasa. Asta e tot ce putem face: sa zambim – iar ceilalti ne vor zambi inapoi si nu cred ca exista ceva mai frumos decat sa stii ca zambetul tau da nastere altor zambete ; sa iubim – sa iubim soarele, ploaia, lumina, intunericul, pe ceilalti, pe noi insine, sa iubim iubirea si faptul ca simtim iubirea celor din jurul nostru fata de noi; sa traim : sa traim ziua pe care o avem , sa traim clipa, sa traim viata , sa traim cu adevarat, sa nu lasam sa treaca o zi fara sa facem ceva benefic pentru noi. Eu azi am zambit, am iubit si am trait – sunt sigura ca ziua de maine imi va aduce inapoi inzecit tot ceea ce am daruit azi! Tu ce ai facut pentru ca ziua ta de maine sa fie cel putin la fel de frumoasa ca cea de azi sau chiar mai frumoasa ?

„Mult a fost, putin a mai ramas! Si cand ma gandesc la asta ma ia cu fiori.Imi iau bagajul si pornesc la drum , apoi ce o fi om vedea la fata locului.Pornesc cu teama, ma asteapta ceva cu totul nou,dar in sinea mea stiu ca va fi bine. „Aceatea au fost gandurile cu care am pornit, acum ca sunt aici sunt atat de bucuroasa ! Nici nu mi-as fi putut imagina ceva mai bun sau mai frumos. Am dat peste oameni buni, mi-am facut niste prieteni pe cinste alaturi de care stiu ca zilele de aici vor fi frumoase . Wow – Portugalia- Vila Reala – un loc parca rupt din poveste, un loc pe care sufletul are nevoie sa il descopere. Sunt o norocoasa ca am parte de aceasta experienta. Viata mea a prins culoare, psihic si fizic vorbind ma simt extraordinar. Si desi am crezut initial ca imediat ce ajung aici voi intra in depresie si ca imi va lipsi totul de acasa, acum m-am convins, nu am crezut bine. Sunt cat se poate de fericita!

Tine-te bine!

Trecutul – prezentul – viitorul, desi toate 3 sunt strans legate intre ele singurul la care trebuie sa ne concentram cu adevarat e prezentul. Si daca ne-am aduce aminte acest lucru de fiecare data cand suntem tentati sa ne concentram asupra trecutului am trai fericiti pana la adanci batraneti. Daca nu suntem in stare sa lasam trecutul in urma noastra pur si simplu fara nicio remuscare aproape ca nu meritam sa traim prezentul. O persoana care ramane prinsa in tecutul ei e defapt absenta din prezentul ei, se anuleaza ca persoana pentru ca nu e capabila sa construiasca mai departe , ci prefera sa carpeasca in continuare ceva ce e menit sa se prabuseasca. Tine-te bine! Asta imi repet mereu in gand cand mi se pare ca unele lucruri sau persoane vor sa ma intoarca cu tot dinadinsul inapoi, in locurile unde am mai fost, in situatiile in care am dat gres, in gandirile mele eronate. Tine-te bine! Nu regreta nimic, iar celor care vor sa iti arate cat de gresit faci totul ( dupa parerea lor) demonstreazale ca nu au dreptate , si nu fa asta pentru ei ,ci pentru tine. Gandeste-te ca persoanele care azi te critica (desi nu sunt nici macar cu un pas inaintea ta) intr-o buna zi se vor intoarce sa iti ceara „reteta succesului” .  Tine-te bine! Pentru ca doar asa vei razbate, si chiar daca esti o fire mult prea sensibila , tine-te cat de bine poti – intr-o zi acest lucru iti va deveni atat de obisnuit incat vei constata ca sensibilitatea care te facea vulnerabil a devenit putere si ca totul a fost in favoarea ta. Tine-te bine, ia cu tine geanta plina de vise si traieste prezentul stabilind tintele acolo, in viitor, cat mai sus!

La margine de drum

La o margine de drum, intr-o margine de taraDaca tot am abordat viata ca pe o calatorie, atunci e momentul sa recunosc ca ma aflu la margine de drum, si la propriu si la figurat. Viata, sau destinul, mi-a acordat o pauza, un mic popas in care sa imi reincarc bateriile. Si desi oricui ii prinde bine o mica oprire atunci cand se afla pe un drum lung, mie una nu imi surade acest fapt. Cel putin nu acum, probabil peste ceva timp imi voi da seama cat de bine mi-a prins defapt acest popas. Si am sa spun si motivul pentru care nu ma pot bucura. Ma simt singura, si stiu ca atat timp cat voi poposi, ma voi simti singura indiferent cate persoane stiu ca am alaturi si ma sustin. E un sentiment si singuratatea, si probabil mi-l provoc chiar eu singura, dar cred ca nu ma va afecta prea tare atata timp cat sunt constienta ca e ceva temporar. Stiu ca in curand acest popas va fi o amintire.Dar pana atunci, am sa ma straduiesc sa iau tot ce e mai bun din aceasta experienta. Da! Asta si trebuie sa fac! Lasand ironia la o parte, e greu…e al naibii de greu sa razbati atunci cand toate gandurile pe care le ai nu sunt altceva decat o gramada de negativism. Cum ar putea viata sa-ti ofere tot ceea ce are ea mai bun daca tu nu faci altceva decat sa iti plangi de mila? Cand in loc sa fi recunoscatoare ca vezi lumina zilei te plangi ” ah, ce zi urata”. In loc sa zambesti te incrunti si mai apoi te plangi ca faci riduri. In loc sa traiesti ceea ce se intampla azi, iti pierzi vremea gandindu-te ce ai facut in urma cu 2 ani. De aici porneste totul! De la gandurile acelea pe care le avem in fiecare zi.

In putin timp va trebui sa fac fata celei mai mari provocari a vietii mele de pana acum, asa ca viata a decis ca pentru un timp ar fi mai bine sa ma lase la un popas, sa schimb toate aceste ganduri in varianta corecta, pentru ca a stiut ca negativitatea ma va transofrma in cea mai proasta versiune posibila a fiintei mele.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑